russian-mercenaries-syria

Are armata rusă cu ce? Ce ne spun acțiunile acesteia

By: genuine
Dă de veste...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on Pinterest

Deși presa românescă abundă în povești despre armata rusă, cazul hilar în care nava militară rusească Liman, având destinație de supraveghere electronică, a fost scufundată în urma coliziunii acesteia în Marea Neagră cu un vapor care transporta ovine, Yousarzif-H, ridică încă odată semne de întrebare în ceea ce privește starea de fapt în care se află armata Federației Ruse. Adică în condiții de vizibilitate redusă, nava de spionaj nu a fost capabilă să detecteze apropierea unui vapor comercial, construit din metal și fără să fie vopsit cu membrană cauciucată astfel încât să fie cumva mai greu de detectat.

Construită în 1970, în vremea Uniunii Sovietice, Liman era dotată cu o staţie radar, un detector hidroacustic şi alte echipamente de recunoaştere utilizate pentru a urmări vapoare şi submarine, numai că aceste echipamente se pare că nu au fost de nici un folos ….

Analizând sumar ceea ce ne este prezentat în cadrul emisiunilor de știri din România sau în presa online se pot reține numai aspecte care țin de nivelul superlativ în ceea ce privește armata rusă și din care prezentăm căteva: armata rusă are în dotare cel mai puternic tanc din lume – Armata T 14, cel mai puternic sistem antiaerian S-400, cel mai tare avion de vânătoare – Suhoi T 50, are cel mai tare cor masculin …. și lista ar putea continua cu foarte multe exemple.

Din cauze neelucidate încă publicațiile românești din audio-vizual se întrec în a eticheta produsele militare rusești cu titluri care mai de care mai impunătoare, care ne îndeamnă fie să accesăm respectivele articole, fie în cazul știrilor la TV să nu schimbăm canalul și eventual să stăm cu sufletul la gură și să tremurăm ca varga că mâine poimâine ne trezim cu această armată demnă de Războiul Stelelor la graniță sau deja desantată prin Bărăgan pe undeva ….

Numai că totul este prea frumos, prea bine zugrăvit în nuanțe care unora le trezește amintiri legate de ceea ce ne era prezentat înainte de 89, ca să fie și adevărat. Propaganda rusă funcționează cu motoarele turate la maxim, înclusiv în România, după cum ne-a informat recent Alexandru Cumpănașu în urma realizării unor interviuri cu ambasadorul rus la București.

Dar să analizăm la rece faptele

La sfârșitul lui septembrie 2015 Rusia și-a depășit limita geostrategică de influență prin trimiterea unui corp militar expediționar în Siria. Însă ceea ce părea, cel puțin pentru opinia publică, a fi o intervenție armată decisivă ce urma să pună capăt conflictului intern din Siria în câteva săptămâni, prin invingerea forțelor rebele și salvarea regimului Assad s-a transformat într-o aventură costisitoare și fără un orizont de finalizare.

Dacă ar fi să ne întrebăm de ce Rusia nu reușește să rezolve de una singură conflictul din Siria, răspunsul poate fi dedus din istorioara prezentată la inceputul materialului în care au fost implicate cele două vapoare, adică pentru că ceea ce ne este prezentat în media nu este conform cu realitatea.

Pe scurt se pare că Rusia nu are cu ce! Siria nu se află în proximitatea Rusiei cum este cazul Donbassului din Ucraina. Rusia nu are nici forța financiară pentru a susține o campanie în forță la distanță care presupune un consum enorm de muniție, armament și personal militar și nici echipament performant care să susțină o lovitură decisivă. Nu este de mirare că singurul atac al Rusiei mai serios cu rachete de croazieră asupra rebelilor sirieni s-a desfășurat tocmai în octombrie 2015, moment la care propaganda rusă tocmai ne povestea că s-a distrus 1/3 din infrastructura ISIS.

Nici măcar prin trimiterea unicului portavion rus (și asta spune multe) Amiral Kuznețov în largul coastelor Siriene, nu s-a reușit mare lucru în afară de o întreagă epopee propagandistică prin care se prezenta progresul periodic al voiajului acestui vapor și de pe puntea căruia urma să se lanseze iadul de pe pământ.

Handout photo dated 04/02/12 issued by the Minsitry of Denfence of HMS Liverpool (front) escorting Russian Carrier Admiral Kuznetsov as she made her way north from the Channel off south-west England to the seas off south west Ireland.

În fapt, portavionul Amiral Kuznețov este un vapor foarte vechi, probabil de o seamă cu nava scufundată Liman, care a primit denumirea de „nava rușinii” acesta fiind asistat în permanență de remorchere și ateliere plutitoare de reparații. Mai mult chiar, au existat câteva accidente ale unor avioane de vânătoare rusești în momentul în care acestea au încercat să apunteze pe pista portavionului.

Cert este faptul că acestea au fost de fabricație diferită, atât Mig-29 cât și Suhoi-33, cu alte cuvinte problemele au fost legate de portavion.

Un alt aspect legat de compatibilitatea dintre avioanele de vânătoare-bombardament și portavion (pista portavionului este prea scurtă) este acela că avioanele trebuie să decoleze cu încărcătură redusă, adică mai puțină muniție ceea ce conduce la o eficiență scăzută per zbor, lucru care a  condus la retragerea portavionului „de pe front” la începutul lui 2017.

Rusia dorește să ignore faptul că o armată puternică are în spate o economie pe măsură iar echipamentele performante trebuie să fie dezvoltate de o industrie performantă în schimb  Rusia ne aduce la cunoștință că are armament de ultimă generație pentru că are aspirații mari!

În concluzie, se poate subînțelege că propaganda rămâne singura capabilitate eficace prin care armata rusă are cu ce!

3 Comments

  • Alchimistul:

    Ca orice altă forță militară modernă, rușii sunt capabili de operații militare ofensive, dar acestea sunt executate în primul rând ca parte a unui plan defensiv sau ca parte a unui contraatac. În timp ce Forțele Terestre rusești au capacități de trecere a teritoriului, toate sunt proiectate pentru misiuni de mai puțin de câteva sute de kilometri în profunzime. Astfel, realist vorbind Forțele Armate rusești sunt destinate să lupte pe teritoriul lor național și până la 200-400 km, iar capacitățile Armatei ruse se diminuează exponențial invers proporțional cu distanța parcursă de granițele rusești.

  • Luca:

    Cu toate acestea, 200-400 km înseamnă mult prea aproape pentru noi, ca să ne simțim în siguranță, fără să ne gândim la dezvoltarea unor capabilități eficiente de descurajare.

  • HECTOR:

    Este chiar inteligent din partea Rusiei că și-a sesizat vulnerabilitățile și exploatează la maxim domeniile în care „are cu ce”! Ce-i drept, în comparație cu NATO sau SUA, Rusia are un rol strategic minim, din cauza economiei și echipamentelor militare de care dispune. Pe de altă parte, instrumentele rusești de propagandă sunt unele dintre cele mai dezvoltate, iar dacă războiul informațional al Moscovei nu este combătut inteligent, poate suplini celelalte lipsuri militare…Chiar dacă situația reală este că navele rusești pot fi puse în dificultate de vase cu ovine :))))), totuși populația est-europeană încă tremură la scenariul unei eventuale „cotropiri” sau „invazii”. Practic, asta ne indică faptul că este momentul ca Occidentul să se axeze mai ales pe crearea unor capabilități de descurajare a acestui război informațional.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Back to Top