propaganda rusa vs starea armatei ruse

Propaganda rusa contrabalanseaza deficientele aparatului militar rus – Partea I

By: genuine
Dă de veste...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on Pinterest

Este armata rusa mai slaba decat vrea Moskova sa credem?

Odată cu iscarea conflictului din Ucraina la începutul lui 2014, am tot auzit în mod repetat vehiculându-se termenul de război hibrid. Mulţi l-au promovat ca reprezentând o nouă abordare, iar alţii, destul de numeroşi, l-au ignorat minimizându-i importanţa ca fiind ceva născocit mai demult.

Din punctul meu de vedere, războiul hibrid reprezintă mama războaielor deoarece îţi permite să obţii foarte multe efecte prin pârghii diverse care nu au legătură unele cu altele. Premisa de la care am pornit redactând acest material este aceea că Rusia obţine efecte în plan militar, diplomatic şi economic (în viitor) folosind un instrument care nu are legătură cu domeniile enumerate: mass media sau reformulat propaganda.

Astfel, temele predilecte, legate de imaginea forţelor armate ruse, promovate prin intermediul sistemului propagandistic aflat sub tutela Kremlinului sunt din ce în ce mai diversificate. Un scurt sumar al acestora ar consta în: prezentarea triumfalistă a ultimelor arme produse de către industria rusă, rezultate ale misiunilor de luptă din Siria, instalarea unor sisteme militare de ultimă oră în Crimeea, exerciţii de amploare în toate regiunile Federaţiei Ruse care presupun echipamente prezentate ca fiind de noutate, incursiuni ale forţelor aeriene ruse în proximitatea spaţiului aerian al unor ţări puternice din NATO şi lista ar putea continua.

Ceea ce este mai interesant, sau poate că mai trist, este faptul că mass media occidentală şi chiar de pe la noi amplifică, voit sau nu, aceste mesaje diseminate de propaganda rusă generând stfel un fenomen de multiplicare a efectelor mesajelor sursă, fie prin păstrarea tonului mesajului triumfalist original sau prin lansarea de mesaje de îngrijorare faţă de maşina de război a lui Putin.

În societatea modernă percepţiile sunt importante, iar acest lucru a fost foarte bine înţeles la Kremlin odată cu înscăunarea lui Vladimir Putin în 2000. Practic faptul că suntem învăţaţi despre pericolul de la răsărit reprezintă un avantaj geopolitic pentru Kremlin mult mai însemnat decât pericolul în sine. Atâta timp cât restul Europei şi America sunt convinse că Rusia poate invada oricând Ucraina, poate domina în Siria şi cuceri Statele Baltice, în mod clar se realizează inevitabilul, care este şi efectul dorit de Kremlin, occidentul simte presiunea mediatică şi face primele concesii invitându-l pe Vladimir Putin la masa negocierilor.

Vocea celor care contestă această imagine prezentată de propaganda rusă despre puterea militară formidabilă a Federaţiei Ruse este foarte puţin auzită iar acest lucru convine de minune la Kremlin.

Imediat ce a ajuns la Kremlin, la sfârşitul lui 1999, Vladimir Putin a început să pompeze bani în aparatul militar având în vedere faptul că acesta se afla într-o grea suferinţă după o lungă perioadă de neglijare din partea autorităţilor pe timpul lui Boris Elţin având o prestaţie modestă pe timpul primului război din Cecenia.

Odată cu trecerea timpului, bugetul alocat armatei a crescut atât ca procent din PIB cât şi ca valoare în sine deoarece bugetul Federaţiei Ruse este alimentat în mare parte din venituri realizate în urma tranzacţiilor cu petrol ori preţul acestuia a crescut odată cu consolidarea puterii lui Vladimir Putin de la aproximativ 30 dolari per baril în 2003 la peste 120 dolari în timpul boom-ului economic.

Propaganda rusa nu vorbeste despre problemele economice care afecteaza bugetul de aparare

În schimb astăzi asistăm la o scădere dramatică a preţului aurului negru şi ne punem întrebarea firească dacă acestă prăbuşire ce a cauzat o gaură în bugetul Federaţiei Ruse nu a afectat şi volumul cheltuielilor militare.

Bugetul destinat apărării pe anul 2016 indică o scădere de 5% faţă de anul precedent. La prima vedere poate nu pare mult dar facând o comparaţie cu bugetul de apărare al României care cu greu se majorează de la 1,6% la 2% până în 2017 ne dăm seama că scăderea este a naibii de mare.

Ceea ce s-a sifonat prin presa rusă drept efecte ale reducerilor bugetare am remarcat amânarea programului de expansiune numerică a trupelor aeropurtate (VDV -Vozdushno-desantnye voyska) sub justificarea că acestea vor fi supuse în schimb unui proces de înzestrare cu armament modern. Conform unor publicaţii de renume din domeniul militar această reorientare va afecta contingentul dislocat în Crimeea care va găzdui în continuare trupe aeropurtate de mărimea unui batalion în loc de trupe corespunzătoare unui regiment aeropurtat (de 3 ori mai mare) aşa cum fusese preconizat anterior.

Presa occidentală a fost bombardată în ultimii ani de articole care prezentau incursiuni ale unor formaţiuni de 2 bombardiere TU-95 Bear în apropierea spaţiului aerian Norvegian sau al Marii Britanii, presa din insulă având un apetit deosebit în relatarea acestor incursiuni. Ţinând cont de faptul că TU-95 este un bombardier strategic fabricat în jurul anilor 60-70 tragem concluzia că efectul în sine a fost obţinut de promovarea ştirilor alarmiste referitoare la incursiunea aeriană şi nu de pericolul militar în sine care aproape că nu a existat.

Tu-95 Bear

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Back to Top