Cyber Attack Crime

Să înțelegem războiul hibrid al Federației Ruse

By: Rosa
Dă de veste...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on Pinterest

Recent, Christopher S. Chivvis, director asociat la Centrul Internaţional pentru Politici de Securitate şi Apărare a publicat pe site-ul www.rand.org o lucrare interesantă care prezintă războiul hibrid desfășurat de către Federația Rusă și modalități de contracarare ale acestuia.

Lucrarea cu titlul „Understanding Russian Hybrid Warfare and what can be done about it” poate fi descărcată de pe adresa electronică: https://www.rand.org/pubs/testimonies/CT468.html.

Vă prezentăm mai jos traducerea acesteia.

Războiul hibrid rus presupune utilizarea de către Moscova a unei game variate de instrumente subversive, dintre care multe sunt non-militare, în scopul promovării interesului național rus. Moscova foloseşte războiul hibrid pentru: divizarea și slăbirea NATO; subminarea guvernelor pro-occidentale; crearea unor pretexte de război; anexarea unor teritorii; asigurarea accesului la piețele europene, după propriile reguli.

Experții folosesc termenul de război hibrid în moduri variate, astfel că mai mulţi termeni cu conţinut similar sunt utilizaţi, printre care: strategii pentru zona gri, conflicte tip competiţie, măsuri active, război de nouă generaţie. În ciuda diferenţelor subtile, toţi aceşti termeni indică acelaşi lucru: Federația Rusă utilizează diferite instrumente de putere şi influenţă, cu precădere non-militare, în scopul atingerii intereselor naţionale în spaţiul extern, de cele mai multe ori în detrimentul SUA şi al aliaţilor lor.

Rata de utilizare a strategiilor hibride de către Federația Rusă a crescut semnificativ în ultimii ani. Această creștere este esenţială în consolidarea capacităţilor militare ruseşti și în perpetuarea manifestării unei atitudini antagonice a Kremlinului faţă de Occident. Este evident că resursele ruseşti utilizate în războiul hibrid sunt epuizabile, iar Federația Rusă, la fel ca şi alte state, se confruntă cu dificultăţi în coordonarea acestei componente definitorii pentru politica externă. De asemenea, tehnicile utilizate în războiul hibrid nu vor fi eficiente peste tot în lume. Cu toate acestea, SUA şi aliaţii vor trebui să dea dovadă de o înţelegere mai clară a ameninţării, care să le permită dezvoltarea unor strategii eficiente, în vederea combaterii războiului hibrid rus, înainte ca interesele SUA în Europa şi alte state ale lumii să fie afectate[1].

Totodată, această lucrare îşi propune să expliciteze caracteristicile cheie şi utilizările războiului hibrid rus, principalele instrumente utilizate, precum şi ţările vizate. Ulterior va fi realizată o scurtă trecere în revistă a istoricului războiului hibrid rus şi elementele principale necesare dezvoltării unei strategii eficiente de contracarare.

            Caracteristicile principale ale războiului hibrid rus

  • Economia forțelor. Într-un război convențional prelungit cu NATO, Federația Rusă ar avea puține șanse de câştig, astfel că Moscova încearcă să-şi urmărească interesele, pe cât posibil, fără utilizarea forţei militare. Cu toate că Federația Rusă ar putea folosi cu succes forţa convenţională, chiar şi recurgând la ameninţări nucleare, ca parte a unei strategii hibride, preferă să reducă la minim utilizarea forţelor militare tradiţionale. Mai mult, utilizarea atacurilor cibernetice este un excelent exemplu asupra modului în care Federația Rusă își limitează folosirea forţei convenţionale.
  • Persistența. Războiul hibrid delimitează practic războiul de pace. Realitatea războiului hibrid constă în continua schimbare a intensităţii conflictului. Strategiile specifice războiului hibrid sunt intotdeauna în curs de desfăşurare, chiar dacă în anumite momente acestea pot deveni mai intense şi trec în sfera operaţiilor convenţionale de luptă.
  • Centrarea pe populaţie. În ultimul secol, experţii ruşi au analizat modalitatea de intervenţie a SUA şi a aliaţilor în Balcani, Orientul Mijlociu şi în alte părţi ale globului. Ei au sesizat importanţa unei influențări a populaţiei – ţintă prin operaţii de informare, grupuri proxy şi alte operaţiuni specifice. Federația Rusă utilizează războiul hibrid pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor ruseşti.

            Obiectivele războiului hibrid rus

Războiul hibrid rus poate avea cel puțin trei obiective.

  • Anexarea unui teritoriu fără a recurge la forța militară sau mijloace convenționale de luptă. Acesta a fost obiectivul anexării cu succes, în 2014, a peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, mișcare care a lansat dezbaterea în mediul internaţional asupra „strategiilor hibride” Anexarea Crimeei a invocat adesea pe aşa-zişii omuleți verzi, forțe speciale rusești care funcționează prin intermediul unui comandament de operații speciale nou creat în Federația Rusă. Utilizarea acestor trupe de elită, împreună cu o campanie de război informațional susținută și desfășurarea de proxy-uri identificate ca aparținând Federației Ruse, au creat circumstanțele potrivite pentru ocuparea pe cale pașnică a peninsulei Crimeea. Federația Rusă a folosit unele tactici similare în 2008, pentru invazia din Georgia. „Conflictele înghețate” rezultate în urma acestor intervenţii în Ucraina și Georgia au îngreunat eforturile acestor țări de integrare în Europa de Vest. Într-un articol din 2013, referitor la războiul modern, şeful Statului Major General rus, Valery Gerasimov, a susţinut că mijloacele non-militare sunt utilizate de patru ori mai mult în conflictele moderne decât mijloacele militare convenţionale[2].
  • Crearea unui pretext pentru o acțiune militară convenţională deschisă. Anexarea de către Federația Rusă a peninsulei Crimeea a generat temeri că Kremlinul ar putea încerca să folosească războiul hibrid, în scopul creării unui pretext pentru desfășurarea unei acțiuni militare în altă regiune a globului, cum ar fi în statele baltice. Federația Rusă ar putea încerca să instige minoritatea rusă din Estonia, descriind guvernul estonian ca represiv, în scopul justificării intervenției militare, în numele minorității ruse. O astfel de operațiune ar fi probabil însoțită de operațiuni cibernetice care vizează amplificarea tensiunilor sau îngreunarea intervenției NATO. Aceasta ar fi aproape cu siguranță, însoțită de eforturi de influențare a întregii opinii europene și mondiale în așa fel încât intervenția Federația Rusă să fie justificată. Concret, ar însemna utilizarea agenților de informații ruși și a proxy-urilor.
  • Utilizarea măsurilor hibride pentru a influența politicile țărilor din Occident şi din alte părţi. În prezent, acest obiectiv reprezintă cea mai mare provocare pentru guvernele occidentale, inclusiv pentru SUA. Aici, Kremlinul nu caută să folosească strategii ale războiului hibrid ca un substitut pentru o acțiune militară sau ca un precursor pentru război. În schimb, caută să se asigure că rezultatele politice din țările vizate servesc intereselor naționale ale Federației Ruse. Țările cele mai vulnerabile sunt cele în care sistemul juridic este slab, măsurile anticorupție nu dau rezultate și grupurile interne împărtășesc interesele și viziunea Federației Ruse asupra lumii. Cu toate acestea, chiar și țările puternice, cum ar fi SUA și Germania, sunt departe de a fi imune.

            Instrumentele utilizate de Federația Rusă în războiul hibrid

Moscova are multe mecanisme și pârghii pentru susținerea unui război hibrid:

  • Operațiile informaționale. Federația Rusă a devenit mai eficientă în special în utilizarea comunicațiilor strategice pentru a modela domeniul politic în multe țări. Platformele de difuzare, cum ar fi RT (Russia Today) și Sputnik sunt printre cei mai cunoscuți vectori de propagandă; mai mult, Federația Rusă folosește și anumite programe de televiziune; sprijină financiar grupuri de gândire europene pentru a-și promova punctul de vedere, angajează un număr mare de trolli și fabrică știri false. Rezultatul este un volum mare de informații, distribuite pe mai multe canale[3]. Obiectivul acestor operațiuni de informare este în primul rând punerea la îndoială a adevărului. Mass-media rusă nu împărtășeşte practicile jurnalistice occidentale, în ceea ce privește stabilirea faptelor și identificarea adevărului, ele au ca scop modelarea discuțiilor politice în moduri benefice Kremlinului.
  • Acțiunile cyber. Kremlinul utilizează din ce în ce mai mult hackerii, care îi permit să penetreze sistemele de informații occidentale, în scopul colectării de informații. Informația este apoi utilizată pentru a influența alegerile și alte rezultate politice din afara granițelor Federației Ruse. Prezentul indică faptul că aceasta a fost strategia adoptată de Federația Rusă în timpul campaniei prezidențiale din 2016 din SUA. Dincolo de furtul secretelor, Federația Rusă ar putea implementa mai multe instrumente cibernetice în scopul manipulării în mod direct sau afectării sistemelor informatice pe care lumea politică occidentală se bazează. Nu există dovezi că Federația Rusă posedă astfel de capabilități în prezent, dar în cazul în care apărarea occidentală nu este una puternică, le poate dezvolta.
  • Proxy-urile. Federația Rusă foloseşte o serie de proxy-uri pentru a-şi promova interesele. Proxy-urile sunt adesea grupuri care aderă la obiectivele Rusiei. Unul dintre proxy-urile Kremlinului sunt „Night Wolves”  (lupii de noapte), un club de motociclişti și o bandă de ultranaționalişti, anti-americani, al cărei lider este un prieten apropiat al președintelui Putin. Rolul exact al Lupilor de noapte este incert, deși aceştia pot fi folosiţi pentru a intimida populațiile și pot facilita desfăşurarea unor acţiuni hibride. Federația Rusă încearcă, de asemenea, să exploateze mișcările europene de protest. De exemplu, a sprijinit grupurile anti-europene ale Uniunii (UE) într-un referendum în 2016, privind comerțul Ucrainei cu Norvegia[4]. Totodată, este suspectată de sprijinirea mișcărilor exploatării gazelor de şist, precum și a altor proteste din Bulgaria, care au complicat eforturile acesteia de a reduce dependența de energie din resursele ruseşti[5].
  • Influența economică. Federația Rusă utilizează atât influența economică directă cât și indirectă, în scopul afectării politicilor europene. Moscova a folosit energia ca instrument de politică externă, când a oprit livrările de gaze naturale către Ucraina, în iarna anilor 2006 și 2009, într-un efort de a constrânge Ucraina să accepte prețul impus al gazului. Influența indirectă pe care Moscova a construit-o în Europa ar putea fi şi mai importantă. Profitând de vasta reţea de conducte de gaze naturale construite în perioada sovietică, gigantul rusesc Gazprom și filialele sale (cu capital de stat), exercită o influență asupra politicii și economiei multor țări europene. Federația Rusă a făcut investiţii pe scară largă pentru a construi conducte de energie și alte infrastructuri în țările dependente de aprovizionarea cu energie, ca mijloc de creștere a influenței sale, adesea prin oferte ilicite. Multe alte investiții rusești sunt legale, dar utilizarea lor în urmărirea intereselor naționale rusești este problematică, cu potențial de deteriorare a piețelor libere și a instituțiilor democratice.
  • Măsuri clandestine. Federația Rusă are, de asemenea, capacitatea de a utiliza spionajul tradițional, ca parte a metodelor sale hibride, darea de mită, extorsiunea și influențarea persoanelor politice vulnerabile în scopul promovării propriilor interese. Parte a programului său larg de modernizare militară, Federația Rusă a investit în consolidarea forțelor sale de operații speciale. Aceste forțe au o serie de roluri, unul dintre ele constând în infiltrarea în alte state și dirijarea acţiunilor de război hibrid din interior. Serviciile de informații ruse, de exemplu, sunt suspectate că ar fi instigat un complot în 2016 pentru a răsturna guvernul pro-NATO din Muntenegru. Rolul forțelor speciale ruse a fost crucial în acțiunile de anexare a peninsulei Crimeea și în sprijinirea separatiștilor din Donbass şi se presupune că operează în mai multe țări aliate NATO.
  • Influența politică. Desigur, liderii ruși folosesc și diplomația tradițională pentru a-şi sprijini partidele politice preferate și candidații, oferind vizite la nivel înalt la Moscova şi în acelaşi timp ridiculizează pozițiile liderilor politici care critică Moscova.

În spatele acestor pârghii se află amenințarea implicită a forţei convenționale ruse și, în caz extrem, cea nucleară. O discuție completă despre capabilitățile militare ale Federației Ruse este nejustificată în acest caz, dar este important să se recunoască faptul că aceste capabilități sunt contextul în care se desfăşoară războiul hibrid.

Ținte vizate în prezent

Război hibrid rus vizează diferite țări din Europa și Eurasia, care nu vor fi detaliate aici; cu toate acestea, sunt câteva care merită o atenție deosebită. În ultima perioadă eforturile rusești par să fie focusate pe mişcările din Balcani și alegerile din Vestul Europei, însă activitățile hibride, continuă să persiste în statele baltice, Europa Centrală şi Ucraina.

  • Viitoarele alegeri europene

Cea mai mare preocupare din acest moment, este potențialul de imixtiune a Federației Ruse în alegerile cheie care vor avea loc în Europa în 2017. Eforturile rusești de implicare în alegerile prezidențiale ale SUA din 2016, combinate cu eforturile rusești de penetrare a sistemelor de comunicaţii din parlamentul Germaniei din 2015,  au stârnit îngrijorarea că Federația Rusă ar putea încerca să compromită partidele pro-americane și în special partidele pro-europene din Germania, Franța și Italia.

Cele mai importante dintre aceste alegeri sunt cele din Germania, programate în toamnă, unde cancelarul german Angela Merkel face eforturi susținute pentru obținerea unui nou mandat. Merkel urmează o politică dură în ceea ce privește Moscova, reprezentând unul dintre principalii promotori ai sancțiunilor impuse Federației Ruse. Poziția intransigentă a cancelarului privind criza migrației i-a afectat popularitatea și a divizat societatea germană, generând receptivitate din partea unei anumite părți a populației față de măsurile rusești privind migrația. La începutul anului 2016, mass-media rusă și decidenții politici au prezentat cazul unei  fete de 13 ani din Federația Rusă care fusese violată de o bandă de imigranți musulmani din Germania. Povestea s-a dovedit a fi o invenție, dar a îngreunat efortul cancelarului de a menține o atitudine pro-migrație. În 2017, Federația Rusă ar putea crea astfel de oportunități în scopul inflamării tensiunilor, iar eliminarea acesteia din cursa pentru alegeri în favoarea unui candidat pro-rus ar reprezenta un avantaj pentru Kremlin. Mai mult, ar fi de preferat o coaliție care să includă partidul de extremă-dreaptă Alternativa pentru Germania și partidul de extremă stângă, Die Linke, care descinde din partidul Comunist German de Est.

În Franța, Frontul Național de extremă dreapta, care îmbrățișează o politică asemănătoare cu a lui Putin, a primit sprijin financiar din partea băncilor rusești. Candidatul prezidențial de dreapta François Fillon a adoptat, prin urmare, o poziție
pro-rusă. În prezent, ambii candidați sunt poziționați mai slab decât candidatul de stânga Emmanuel Macron, dar există îngrijorarea că Federația Rusă poate căuta oportunități pentru a-l defavoriza.

Între timp, îngrijorarea cu privire la potențiale strategii hibride rusești în Regatul Unit s-au intensificat, un exemplu fiind recentele ieșiri ale ministrul de externe, Boris Johnson împotriva „trucurilor murdare” ale lui Putin[6]. Mulți experți sunt de părere că ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost orchestrată de Moscova. Mai mult, Italia ar putea organiza alegeri la începutul lui 2018, existând suspiciuni că este ţinta unei operaţiuni de influenţare, ce vizează schimbarea guvernului ales în 2016.

Rezultatul alegerilor derulate în Țările de Jos ar putea constitui o dovadă privind un posibil punct de ieșire din situațiile descrise mai sus. Cu toate acestea, ascensiunea Partidului Libertății, un partid de extremă dreapta, condus de Geert Wilders, a creat o altă oportunitate pentru ca Moscova să inițieze incursiuni. Partidul menționat nu a câștigat alegerile, însă a obținut un alt avantaj: locuri în Parlament.

  • Balcanii

O altă preocupare este reprezentată de zona balcanică. Pe parcursul anului 2016, Balcanii de Vest au reprezentat un obiectiv-cheie al strategiilor hibride rusești în Europa. Nemulțumirea din regiune privind stagnarea economică, lipsa de progres pentru aderarea la UE, tensiunile interetnice persistente, precum și legăturile culturale ruse au constituit criterii în funcție de care subregiunea a devenit una dintre țintele strategiilor hibride ale Federației Ruse. Un exemplu elocvent este constituit de încercarea statului rus, prin intermediul unui Centru umanitar[7], de a stabili în Serbia o bază pentru operații sub acoperire, cu ajutorul căreia să poată fi coordonate și desfășurate acțiuni specifice în Balcani.

Potrivit celor menționate deja, la scară largă există suspiciunea că Federația Rusă a orchestrat tentativa de lovitură de stat împotriva unui guvern pro-NATO și anume în Muntenegru, în octombrie 2016[8]. De asemenea, există presupuneri potrivit cărora Federația Rusă a alimentat tensiunile separatiste, susținându-l pe controversatul lider al Republicii semi-autonome Srpska, Milorad Dodik și sprijinind separatismul sârb din nordul statului Kosovo. În anul 2016, Croația, stat membru NATO, a fost, de asemenea, destabilizat social atunci când a fost dezvăluit faptul că un fost prim-ministru adjunct a beneficiat de fonduri din Federația Rusă pentru finanțarea campaniei. Despre Federația Rusă se cunoaște și că în 2012 s-a implicat în Bulgaria, în activitatea de exploatare a rezervelor de gaze de șist de către Chevron. Astfel, prin intermediul protestatarilor, a exercitat presiuni asupra  guvernului bulgar, care în cele din urmă a anulat licența de exploatare pentru compania menționată. Totodată, lanțurile de afaceri susținute financiar cu resurse din Federația Rusă au deținut întotdeauna un rol important în modelarea nu doar a politicii guvernului de la Sofia, cât și din întreaga regiune.

  • Europa Centrală și statele baltice

Influența Kremlinului în Europa Centrală, în special în statele aliate ale SUA, cum ar fi Ungaria, Republica Cehă și Slovacia, este puternic ancorată în istorie, având conexiuni cu imperiul sovietic. De cele mai multe ori, influența rusă în aceste entități statale derivă din rolul-cheie pe care Federația Rusă l-a jucat și îl joacă în sectorul energetic, însă aceasta a utilizat de-a lungul timpului și alte mijloace pentru a influența politicile din regiune. În 2015 și 2016, criza europeană, generată de fenomentul migrației, a constituit o oportunitate pentru Federația Rusă de a se implica și mai mult în regiune, pe fondul extinderii unui curent anti-UE și anti-imigranți. De asemenea, partidele politice cu puternice simpatii pro-Moscova (cum ar fi Partidul Naționalist Maghiar Fidez) au introdus o legislație destinată să faciliteze investițiile rusești în economia națională. Mai mult, există suspiciunea  că Federația Rusă a obținut un contract cu Ungaria, în valoare de 12,5 miliarde euro pentru construcția centralei nucleare Paks 2 în Ungaria, prin încălcarea practicilor morale și concurențiale de piaţă, sens în care în procesul de luare a deciziei nu a fost transparent.

Continuând în aceeași notă, se poate menționa și suspiciunea de implicare a Federației Ruse în politicile cehe, generată de relația strânsă dintre președintele ceh Zeman și compania privată de petrol Lukoil, care a plătit o cauțiune de 1,4 milioane de euro pentru unul dintre consilierii de top ai președintelui Zeman, la sfârșitul anului 2016[9].

Moscova are, de asemenea, o influență semnificativă și în statele baltice. Astfel, Estonia, Letonia și Lituania au legături istorice cu Federația Rusă, care sunt chiar mai profunde decât cele cu statele aliate SUA din Europa Centrală. Spre deosebire de aliații SUA, statele baltice au fost parte a Uniunii Sovietice, în timp ce cele din Europa Centrală au fost entități statale separate, conexate de Federația Rusă doar prin Pactul de la Varșovia[10].

Influența Federației Ruse în regiunea baltică se focalizează pe transferurile de fonduri pentru grupurile pro-ruse, prin intermediul așa-numitei politici pentru compatrioți. În Letonia și în Estonia populațiile minoritare ruse sunt considerabile, parte din acestea (deși nu toate) fiind ușor influențabile de regimul adoptat la Moscova. Un exemplu relevant este constituit de Partidul Armonia din Letonia. Partidul, sprijinit fiind de minoritate etnică rusească, a stabilit în timp un parteneriat formal cu partidul Rusia Unită (partidul președintelui Putin), ulterior observându-se că Partidul Armonia susține anumite demersuri rusești (a pledat pentru o aplicare mai indulgentă a sancțiunilor ucrainene).

În Estonia, minoritățile rusești sunt concentrate în domenii cum ar fi orașul Narva, care se întinde de-a lungul graniței de nord-est cu Federația Rusă. În consecință, aceste minorități sunt ținte potențiale pentru operațiuni sub acoperire, coordonate de la Kremlin. Potrivit worst case scenario, aceste comunități, formate din minorități rusești, pot constitui la un moment dat motiv de dispută, ceea ce ar conduce la conturarea unui pretext pentru intervenția militară rusească[11].

Se remarcă faptul că au existat unele progrese în creșterea gradului de conștientizare a amenințării ruse în statele baltice, probabil pentru că aceste state sunt cele mai expuse în cazul unui eventual atac. Astfel,  guvernele baltice, precum și guvernele statelor nordice, au devenit din ce în ce mai implicate în consolidarea sistemului de apărare și de rezistență împotriva strategiilor hibride.

  • Ucraina și alte regiuni

Eforturile vizibile ale Federației Ruse de a face incursiuni în Balcani și de a influența politica europeană în sens mai larg nu au stagnat operațiunile rusești în desfășurare din Ucraina, deși tocmai aceste operațiuni au generat prima dezbatere referitoare la conceptul de război hibrid. Federația Rusă continuă să sprijine separatiștii din estul Donbass-ului cu forțe pentru operații speciale și desfășoară o campanie care implică instrumente mass-media, de tip cyber, precum și presiuni economice împotriva guvernului din Kiev, sprijinit de SUA.

            Strategiile hibride rusești nu sunt noi…

Utilizarea de către Federația Rusă a strategiilor hibride nu constituie o noutate. În timpul erei sovietice, Moscova a utilizat frecvent măsuri active subversive, pentru a obține influență și pentru a influența peisajul politic din Europa. De exemplu, partidele politice finanțate de sovietici, partidele eurocomuniste, au încurajat mișcările de protest împotriva armelor nucleare și au încercat să manipuleze mass-media europeană. Kremlinul a efectuat aceste activități în paralel cu alte acțiuni concertate, în scopul furtului unor secrete de stat și cumpărării de influență prin spionaj. De asemenea, în aplicarea strategiilor hibride actuale, forțele speciale ruse se antrenează prin activități similare cu cele desfășurate de forțele speciale sovietice.

În mod firesc, concomitent cu sfârșitul Războiului Rece și cu prăbușirea Uniunii Sovietice, aceste activități au scăzut în intensitate, întrucât Moscova nu avea nici resursele și nici interesul pentru desfășurarea acestora. Federația Rusă se regăsea într-o stare economică gravă; de asemenea, în anii 1990, Federația Rusă părea mai deschisă spre cooperare și integrare în Europa.

La începutul secolului, în primii ani ai președinției lui Putin, speranța că Federația Rusă și Occidentul ar obține un consens a persistat. Începând cu
așa-numitele revoluții colorate din Georgia în 2003 și Ucraina în 2004, relațiile Federației Ruse cu Occidentul au început să se deterioreze. Între timp, datorită investițiilor străine și a prețurilor puternice ale petrolului, Federația Rusă a recâștigat resursele financiare pe care le avea în anii 1990 și le-a investit în serviciile sale militare și de securitate.

            …dar sunt actualizate pentru secolul XXI

Cu toate acestea, tacticile de război hibrid pe care Federația Rusă le folosește în prezent nu sunt identice cu cele utilizate în timpul Războiul Rece. Chiar dacă Federația Rusă a desfășurat atunci operațiuni complexe, volumul de informații și ambiția care caracterizează campaniile rusești de astăzi sunt mult mai ample, fiind facilitate de existența Internetului, cablului TV, a mass-mediei etc. Desfășurarea de operațiuni cibernetice se constituie, de asemenea, ca un element de noutate, așa cum este și utilizarea mai extinsă de către Federația Rusă a pârghiilor economice pentru a influența guvernele străine. Întrucât statul rus este în prezent mult mai conectat cu state terțe decât în perioada Războiului Rece, Federația Rusă poate penetra mult mai ușor societățile occidentale. De asemenea, utilizarea acestor tactici pare a fi mai puțin ideologică decât cea din timpul Războiului Rece, atunci când Kremlinul a avut o viziune marxistă asupra lumii. Federația Rusă de astăzi este mai puțin dependentă de vreo ideologie, ca urmare Moscova poate fi mai vicleană.

            Dezvoltarea unor strategii de luptă împotriva războiului hibrid

Elaborarea unui răspuns pertinent la provocarea generată de războiul hibrid rus presupune resurse, timp și efort. De asemenea, acesta trebuie să fie dezvoltat concomitent cu eforturile de consolidare a tacticilor de descurajare convenționale. O strategie eficientă pentru protejarea intereselor SUA și ale aliaților, ca urmare a strategiilor hibride rusești va trebui să cuprindă cel puţin următoarele:

  • Coordonare strânsă și cooperare în cadrul agențiilor din SUA.

Strategiile de contracarare ale războiului hibrid rusesc se află în responsabilitatea Departamentului de Stat, Departamentul de Apărare, Departamentul de Trezorerie și a comunității de informații a SUA. Departamentul de Apărare are un rol important, dar nu poate contracara singur strategiile de război rusești hibrid. Dezvoltarea și punerea în aplicare a unei strategii eficiente presupune nu doar o coordonare eficace a răspunsului, ci și un consens cu privire la amenințări și semnificația lor pentru securitatea națională a Statelor Unite. În acest sens, Casa Albă poate să ia în considerare stabilirea de întâlniri inter-periodice, conduse de către membrii Consiliului Național de Securitate (de exemplu, la nivelul Comitetului de Coordonare a politicilor se pot dezvolta și coordona elemente de strategie națională sau directive prezidențiale pentru Securitate națională)[12].

  • Alocarea de resurse corespunzătoare pentru colectarea și analiza de informaţii în zona europeană.

Timp de peste două decenii, securitatea Europei a fost în mare parte necontestată. Dar insecuritatea europeană este în prezent în creștere rapidă, ca urmare a amenințărilor rusești și a celor reprezentate de grupări teroriste, cum ar fi statul islamic din Irak și Siria. În consecință, Statele Unite trebuie să se asigure că dispune de resursele necesare pentru a face față acestor amenințări din Europa. Cunoașterea în avans a unor aspecte privind activitățile hibride rusești este de o importanță vitală, dar impune resurse financiare (pentru a susține culegerea de informații) și capabilități de analiză. Totodată, Statele Unite trebuie să continue să dezvolte în mod inteligent strânsa relație de schimb informațional cu aliați-cheie, prin intermediul căreia să obțină constant informații cu privire la activitățile rusești și să partajeze date atunci când acest lucru servește intereselor SUA. Pentru a combate strategiile hibride, agențiile / serviciile de informații trebuie să aibă o relație de cooperare cât mai strânsă cu instituțiile publice de aplicare a legii.

  • Susținerea transparenței și a luptei anticorupție.

Toleranța față de corupție facilitează succesul strategiilor de influență rusești. Unele țări din Europa (de exemplu, multe state din Balcani) au cadre juridice anticorupție slab dezvoltate și voință politică reticentă la schimbare. În alte state, voința politică poate fi puternică, însă politicile de confidențialitate afectează eficiența aplicării legilor. În aceste domenii, UE este un partener important atât pentru Statele Unite, cât și pentru NATO. SUA ar trebui să sprijine eforturile europene de combatere a corupției, cu o finanțare adecvată prin Departamentul de Stat și Agenția SUA pentru Programe internaționale de dezvoltare.

  • Suportul pentru reforma securității interne și consolidarea instituțiilor de apărare în statele vizate, cum ar fi statele balcanice și Ucraina. Cu toate că parte dintre structurile militare din Balcani au implementat deja standardele de profesionalizare NATO, altele au nevoie de sprijin suplimentar. Crearea de instituții în aceste entități statale trebuie să se concentreze pe slăbirea oricăror legături cu serviciile de informații rusești. În plus, consolidarea capacităților în astfel de țări, precum și în statele baltice, va permite o mai mare detecție și rezistență la operațiunile sub acoperire rusești. În general, asistența Statelor Unite pentru consolidarea statelor de drept vizate va îngreuna strategiile hibride ale Moscovei[13].
  • Strategii pentru ripostă împotriva operațiunilor de influență rusești.

Desigur, în această zonă mai este foarte mult de lucrat, însă stadiul cercetărilor actuale relevă că o strategie eficientă presupune concentrarea pe discreditarea surselor, cum ar fi RT. Astfel, se încearcă mai degrabă creșterea gradului de conștientizare a dezinformării, decât contrazicerea sau dezmințirea fiecărei informații apărute în media. Societatea civilă trebuie, de asemenea, să fie încurajată să joace un rol cât mai mare în combaterea dezinformării rusești, sens în care creșterea fluxului de informații pozitive va ajuta. În cazuri extreme, cum ar fi pe timp de război, poate fi necesară restricționarea accesului la mass-media rusă[14].

  • Utilizarea eficientă a forțelor SUA pentru operații speciale în aria de responsabilitate a Comandamentului European ale SUA.

Forțele SUA pentru operații speciale joacă un rol esențial în combaterea strategiilor hibride rusești în Europa. Reține atenția faptul că misiunea și mediul de operare din Europa sunt diferite față de cele din alte state, precum Irak și Siria. Acest lucru conturează necesitatea adaptării. De exemplu, reprezintă o provocare pentru SUA necesitatea ca diplomații americani să cunoască nevoile forțelor de operații speciale care desfășoară activități în aceeași regiune. Pe de altă parte, forțele SUA trebuie să fie pe deplin conștiente de natura delicată a unor activități diplomatice în curs de desfășurare. Statele Unite trebuie să funcționeze, de asemenea, în sprijinul planurilor individuale ale statelor europene, prin eliminarea lacunelor și intensificarea programelor pe care acestea le au în derulare.

  • Sprijinirea eforturilor europene de combatere a războiului hibrid rusesc.

În primul rând, SUA nu sunt expuse formelor de război hibrid rusesc din Europa. În schimb, prima linie de apărare este constituită de UE și de statele europene. SUA pot sprijini diverse instituții specifice, cum ar fi Centrul de Excelență pentru război hibrid din Finlanda, Centrul de Excelență Strategic de Comunicații din Letonia și Centrul de Excelență Cyber din Estonia, încurajând în același timp alte practici bune, cum ar fi parteneriatele mai strânse între zonele public-privat din Europa sau întărirea apărării europene împotriva atacurilor cibernetice.

Războiul hibrid nu dispare

Strategiile hibride rusești reprezintă o provocare clară la adresa intereselor naționale SUA, a unității NATO, a prosperității UE, precum și a sistemului democratic din Europa. În caz extrem, strategiile hibride ar putea fi folosite pentru exercitarea unei agresiuni împotriva teritoriului NATO.

Desigur, Federația Rusă nu dispune de resurse nelimitate pentru război hibrid, deci este important să nu se supraestimeze gradul amenințării pe care o reprezintă. Totodată, trebuie menționat că Federația Rusă folosește strategiile hibride ca un mijloc pentru atingerea intereselor naționale. În același timp, statul rus identifică eronat anumite demersuri SUA sau NATO ca fiind strategii hibride adresate Federației Ruse.

Cu toate acestea, provocarea crescândă, reprezentată de amenințările hibride rusești, este reală și nu va dispărea. Statele Unite trebuie să conștientizeze acest lucru și să aibă o atitudine preemtivă față de strategiile Federației Ruse de influențare a politicii proprii și a aliaților.

 

 

[1] Olga Oliker, Christopher S. Chivvis, Keith Crane, Olesya Tkacheva and Scott Boston, Russian Foreign Policy in Historical and Current Context, 2015.

[2] Valery Gerasimov, The Value of Science is in the Foresight: New Challenges Demand Rethinking the Forms and Methods of Carrying out Combat Operations, Voyenno-Promyshlennyy Kurier, 26 februarie 2013.

[3] Chris Paul and Miriam Matthews, The Russian “Firehose of Falsehood” Propaganda Model, Santa Monica, 2016.

[4] Anne Applebaum, The Dutch Just Showed the World How Russia Influences Western European Elections, Washington Post, 8 aprilie 2016;

[5] Kerin Hope, Bulgarians See Russian Hand in Anti-Shale Protests, Financial Times, 30 noiembrie 2014.

[6] Kate McCann, Boris Johnson Claims Russia Was Behind Plot to Assassinate Prime Minister of Montenegro as He Warns of Putin’s ‘Dirty Tricks, The Telegraph, 12 martie 2017;

[7] Dusan Stojanovic, Inside Russian ‘Spy Base’ in the Balkans, Associated Press, 6 octombrie 2016;

[8] Andrew Higgins, Finger Pointed at Russians in Alleged Coup Plot in Montenegro, New York Times,  26 noiembrie 2016.

[9] Neil McFarquhar, How Russians Pay to Play in Other Countries, New York Times, 30 decembrie 2016;

[10] Deși Congresul SUA nu a recunoscut niciodată nici acest pact, nici apartenența menționată;

[11] F. Stephen Larrabee, Stephanie Pezard, Andrew Radin, Nathan Chandler, Keith Crane and Thomas S. Szayna, Russia and the West after the Ukrainian Crisis, Santa Monica, Rand Corporation, 2017.

[12] Charles P. Ries, Improving Decision making in a Turbulent World, Santa Monica, Rand Corporation, 2016.

[13] Andrew Radin, Hybrid Warfare in the Baltics: Threats and Potential Response, Santa Monica, Rand Corporation, 2017;

[14] Paul and Matthews, 2016.

10 Comments

  • Dany:

    Mai mult ca niciodată NATO, UE și implicit România trebuie să conștientizeze, să înțeleagă și să se adapteze la provocările generate de acțiunile hibride ale Rusiei.

  • Gabriel:

    Deși amenințările hibride sunt centrate pe populație, în contracararea acestora trebuie luată în calcul și componenta militară, fiind necesare capabilități militare reale de descurajare.

  • Claudiu:

    Daca Putin investeste atat de mult in razboiul hibrid, inseamna ca rezultatele sunt pe masura asteptarii. daca rusii se preocupa de aplicarea unor strategii adaptate pentru fiecare tara tinta a razboiului hibrid, inseamna ca merita efortul. Prin formarea unei culturi de securitate a populatiei, prin oferirea elementelor indispensabile intelegerii fenomenului, populatia poate fi implicata activ in strategia de contracarare a efectelor acestui tip de razboi! Ignorarea fenomenului nu duce la disparitia lui!

  • Victor:

    Intr-adevar razboiul hibrid nu este o noutate. A fost caracteristic pentru intreaga perioada de existenta a Uniunii Sovietice. Ruperea Basarabiei de Romania in 1940, sub pretextul ca este populata in proportie de 80% de ucrainieni nu este oare razboi hibrid, cand situatia demografica a acestei parti a Romaniei era tocmai inversa?!

  • Irina:

    Cea mai mistificata componenta a razboiului hibrid al Uniunii Sovietice a avut drept acoperire sfanta lupta pentru pace. In spatele acestei lozinci Rusia Sovietica a invadat in 1956 Ungaria, in 1968 Cehoslovacia, in 1979 Afganistanul, a instalat rachete nucleare in Cuba in 1960, era pregatita sa atace Romania in 1968 si Polonia in 1981. In numele luptei pentru pace Ununea sovietica a creat una dintre cele mai temute retele ale terorismului international, a finantat partide comuniste si miscari extremiste a subminat economii nationale, societati occidentale si a organizat lovituri de stat.

  • Ella:

    Ca si Hitler, Putin doreste nu doar restabilirea unui imperiu in granite similare cu cele stapanite de țari ori de secretari generali, in secolele trecute. El, ca si Hitler, vrea ca etnicii ruși aflați in afara frontierelor actuale ale Rusiei să fie cuprinși în limitele teritoriale ale noului său imperiu. Nu contează cum să fie cuprinși. Acest proces de expansiune este în plină derulare în pofida regulilor de conviețuire dintre state stabilite internațional: Osetia de Sud și Abhazia sunt teritorii luate de la Georgia în 2008; Peninsula Crimeea teritoriu smuls de la Ucraina in 2014; încercarea compunerii unei Novorosii din contul ucrainei ăn 2015; Transnistria, teritoriu separat de la Republica Moldova în 1992 și controlat în totalitate de F.Rusa pana în prezent. Toate aceste teritorii au fost anexate prin acțiuni denumite război hibrid: o învălmășeală de acțiuni subversive de natură teroristă, cu implicarea indirectă a forțelor militare și însoțite de fumigene propagandistce de dezinformare și destabilizare!

  • Laur:

    Raspunsul la razboiul hibrid dus de Federatia Rusa trebuie sa implice resurse, timp si eforturi cel putin egale daca nu superioare! Razboiul hibrid nu poate fi oprit, dar efectele lui pot fi minimalizate!

  • Laura:

    Daca razboiul hibrid a dat roade pe vremea defunctei Uniuni Sovietice, era previzibil ca noua conducere de la Kremlin sa continue acest razboi, in mod evident cu rafinarea si perfectionarea mijloacelor si strategiilor aferente. Depinde doar de tarile vizate sa ajute populatia sa cunoasca si sa constientizeze existenta si posibilele consecinte ale razboiului hibrid dus de Federatia Rusa pentru a zadarnici eforturile expansioniste ale lui Putin.

  • Alex:

    Simțind că pierde pentru totdeauna influența în regiune , armata rusă a atacat în disperare Ucraina, Moscova intrând in razboi direct cu Kievul. În moldova, aflată în acelasi pachet regional cu Ucraina, agresiunea rusă a îmbracat (uni)forma unui război hibrid, mai inteligent decat cel militar, dar cu efecte la fel de dezastruoase.

  • Chriss:

    Este clar că în prezent vorbim de un decalaj semnificativ între tehnicile războiului hibrid rus și eventualele măsuri de contracarare occidentale, care nu sunt adaptate, din păcate, la realitatea informațională. Cred că un răspuns coerent din partea SUA și aliaților ar putea fi elaborat doar prin inovare și într-o perioadă relativ lungă de timp, însă recuperarea diferenței de care aminteam nu este imposibilă. Totodată, cred că mentalul colectiv joacă un rol esențial în această chestiune, iar așa numita ”trezire” are deja loc. Lipsesc doar resursele necesare, mai ales în statele de interes pentru Rusia, cum este și România, prin deschiderea la M. Neagră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Back to Top