13

Războiul informațional al Federației Ruse

By: Rosa
Dă de veste...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on Pinterest

Războiul informațional este o parte componenta a razboiului hibrid care presupune crearea unei realitati alternative prin rastalmacirea faptelor sau pervertirea adevarului obiectiv prin utilizarea unei combinații de elemente, fapte şi bucăţi de adevăr selectate, interpretate, combinate cu raţionamente alterate prin utilizarea de silogisme, sofisme, propagandă, interpretare forțată, totul împănat cu o multitudine de minciuni.[1] Niciun stat nu foloseste acest instrument mai eficient si pe o scara mai larga decat Federatia Rusa.

Inca din anul 2013, Valeri Gherasimov, seful Statului Major al armatei ruse a publicat un articol in care indica directiile strategice de urmat in cazul unei confruntari. Dintre acestea, cele mai importante erau utilizarea la scară largă a măsurilor politice, economice, informaționale, umanitare, ținându-se cont de potențialul de protest al populației. Astfel, spatiul informational devine un camp de lupta a carui importanta este in continuua crestere. Gherasimov a ajuns la aceasta concluzie in urma evenimentelor Primaverii Arabe in care regimuri aparent stabile au fost rasturnate in urma unor valuri de proteste populare animate de catre un sentiment de coeziune si nevoie de lupta vizibil pe retelele de socializare.[2]

Prin urmare, Gherasimov vorbeste despre faptul ca spatiul informational poate deschide posibilitati asimetrice extinse pentru reducerea potentialului combativ al adversarului. “Actiunile informationale”, dupa cum le numeste Gherasimov, pot decide soarta unui conflict armat si pot reduce decalajul dintre fortele combatante. Printre aceste actiuni se numara, pe langa sprijinirea opozitiei in vederea crearii unui front operațional continuu pe întreg teritoriul statului inamic, si raspandirea de stiri false. Argumentul utilizat de Gherasimov in acest sens este faptul ca volumul a devenit mai important decat credibilitatea atunci cand vine vorba de mass media, iar actiunile ulterioare ale Federatiei Ruse au aratat ca acest principiu a devenit unul de baza in razboiul informational continuu pe care il duce[3]:

11

  • In 2014 anexarea peninsulei Crimeea a fost primul moment prin care Rusia isi punea in aplicare noua doctrina Gherasimov. Distorsionarea faptelor, controlul presei, raspandirea de zvonuri si propaganda, dar si masuri mai subtile precum manipularea opineiei publice spre a crede ca dreapta nationalista a Ucrainei este un regim fascist sprijinit de Vest au fost arme utile in razboiul informational dus de Rusia in Ucraina. Rezultatele au fost vizibile: Crimeea a fost anexata Rusiei, iar estul Ucrainei a fost aruncat intr-o stare de criza.[4]
  • In 2016 Rusia a folosit razboiul informational combinat cu atacuri cibernetice masive pentru a influenta alegerile prezidentiale din SUA. Prin atacarea serverelor partidului democrat al Statelor Unite, Rusia a reusit sa publice emailuri confidentiale care au discreditat Partidul Democrat si au determinat o parte din alegatori sa incline catre alegerea republicanului Donald Trump sau sa fie intr-o stare de nehotarare.[5] Mai mult, raspandirea de stiri fale in perioada alegerilor a dus la destabilizare politica si mai mare.[6] Desi rapoartele serviciilor de informatii sustin clar interventia Rusiei in alegeri[7], aceasta a negat vehement orice implicare. Pentru ca situatia sa fie si mai confuza, inca nu se cunoaste daca Rusia a vrut sa arunce scena politica din SUA in haos sau a vrut sa-l ajute pe Trump sa acceada la fotoliul prezidential.
  • In 2017 alegerile din Franta au fost marcate de un eveniment similar. Nu doar ca au fost publicate in mass media documente confidentiale ale actualului presedinte, ci printre acestea se afla un numar considerabil de informatii si stiri false.[8]

12

Asadar, se poate observa faptul ca Rusia duce o campanie de destabilizare politica a Occidentului, iar arma preferata pentru realizarea acestui obiectiv este razboiul informational. Este de mentionat faptul ca razboiul informational este diferit de propaganda, cea din urma fiind o componenta a acestuia. Războiul informațional nu urmărește crearea unui adevăr alternativ, ci erodarea capacității noastre de a distinge adevărul. Nu este vorba despre propagandă, ci despre tehnici mai subtile, cunoscute în Rusia ca „măsuri active” și „control reflexiv”. Obiectivul acestor tehnici: să ne facă pe noi – țintele – să acționăm împotriva propriilor interese” Molly K. McKew.[9]Cele mai importante caracteristici ale acestui razboi informational, conform Rand Corporation sunt[10]:

  • Volumul mare. Presupune existenta unor mari agentii de stiri tributare intereselor Kremlinului, publicarea de articole si stiri in limbi de circulatie internationala, dar si existenta unor adevarate armate de troli[11] (persoane care raspandesc informatii fale sau distorsionate despre subiecte de interes pentru Rusia in mediul online)
  • Rapiditate si continuitate. Aceasta caracteristica inseamna ca razboiul informational trebuie sa fie continuu pentru ca victima sa nu aiba prea mult timp de reactie.
  • Stirile pot fi eminamente false, sau pot contine un sambure de adevar in jurul caruia sa fie construite perspective benefice intereselor Moscovei.
  • Lipsa de consitenta prin care trollii arunca in dezbateri explicații alternative, teorii și acuzații, pentru a distrage atenția de la subiectul de baza al discutiilor și a observa care zvonuri devin credibile.

13

In concluzie, dupa cum se poate observa, Rusia a schimbat optica unui agresor traditional, a unei mari puteri militare pentru intarirea instrumentelor necesare razboaielor hibride. O parte importanta din acestea este razboiul informational care, dupa cum am mentionat mai sus, este continuu si are in vedere momente operative pe care Moscova doreste a le exploata.  Ca potentiale solutii la acest razboi informational, specialistii recomanda consultarea site-urilor de “fact checking”, gandirea critica asupra materialelor oferite de mass media, cunoasterea generala a site-urilor de stiri fale si a bloggerilor afiliati Kremlinului, dar si rapiditatea presei si organizatiilor guvernamentale de a oferi informatii corecte si obiective inaintea masinilor de propaganda si fake news.

 

 

[1] http://nato.md/wp-content/uploads/2016/08/Razboi-Informational.pdf

[2] http://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/rusia-si-doctrina-stirilor-false-care-e-rolul-informatiei-in-razboiul-hibrid-652377

[3] Idem 2;

[4] https://www.theguardian.com/world/2014/mar/17/crimea-crisis-russia-propaganda-media

[5][5] http://edition.cnn.com/2016/07/24/politics/dnc-email-leak-wikileaks/

[6] https://web.stanford.edu/~gentzkow/research/fakenews.pdf

[7] https://www.us-cert.gov/sites/default/files/publications/JAR_16-20296A_GRIZZLY%20STEPPE-2016-1229.pdf

[8] https://euobserver.com/foreign/137624

[9] Idem 2;

[10] http://www.rand.org/blog/2016/12/beyond-the-headlines-rands-christopher-paul-discusses.html?adbsc=social_20170115_1240031&adbid=820517124154138624&adbpl=tw&adbpr=22545453

[11] http://www.independent.co.uk/news/world/americas/us-politics/russian-trolls-hilary-clinton-fake-news-election-democrat-mark-warner-intelligence-committee-a7657641.html

2 Comments

  • Cezar:

    Propaganda rusă a apărut odată cu Rusia, și este utilizată intens pentru că este ieftină. Moscova mereu a acționat represiv împotriva propriei populații, dar mai ales asupra actorilor care de-a lungul timpului i s-au împotrivat, precum vecinii. Utilizarea dezinformării ca formă de ducere a luptei nu este un proiect elaborat de un expert în politica din Kremlin, ci este o parte integrantă a doctrinei militare rusești – ceea ce unele figuri militare cheie numesc o luptă „decisivă”. „Rolul mijloacelor non-militare de atingere a obiectivelor politice și strategice a crescut și, în multe cazuri, au depășit puterea armelor în eficiența lor”, a spus generalul Valeriu V. Gerasimov, șeful serviciului general al Forțele armate rusești, în 2013.

  • HECTOR:

    Războiul informațional rus are origini prin anii ’90, iar Moscova a conceptualizat acest tip de război în doctrina militară din 2008. Ceea ce înseamnă că, de aproape un deceniu, Rusia a creat un cadru legal pentru desfășurarea acestui tip de război! De aceea propaganda rusească actuală nu ar trebui să surprindă pe nimeni…Nu știu cât de ieftin este să ai la dispoziție o „armată de trolli”, dar cu siguranță este mai ieftin decât conducerea unor operații militare sau crearea unor capabilități militare serioase. Țesătura complexă a propagandei rusești, așa cum o vedem astăzi, a fost creată cu multă perseverență și consecvență, într-un interval destul de mare de timp, ceea ce ne arată o capacitate incontestabilă a rușilor de a fi proactivi. Desigur că această utilizare intensă a dezinformării poate fi stopată în Occident în timp, prin elaborarea unor strategii coerente. Cât despre populația Rusiei…nu știu ce șanse de „trezire” ar putea avea – iar acesta constituie cel mai mare risc la adresa securității regionale est-europene.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Back to Top