libertatea presei in Crimeea

Libertatea presei in Crimeea victima marelui neo-URS(S)

By: authentic
Dă de veste...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on Pinterest

Extremism vs libertatea presei in Crimeea

Libertatea presei in Crimeea a avut puternic de suferit dupa anexarea penisulei de catre Rusia in primavara anului 2014. Argumentul principal al tuturor schimbarilor la nivel economic, social dar si in ceea ce priveste activitatile de informare din Crimeea a fost mereu controversatul referendum prin care s-a votat anexarea peninsulei la Federatia Rusa.

Imediat dupa acest eveniment peisajul mass-media divers din Crimeea a inceput sa fie redus la o ecuatie foarte simpla: esti pro-Kremlin sau incetezi activitatea.

Cele mai rasunatoare voci au fost cele ale populatiei de etnie tatara din Crimeea, opozanta (din motive istorice) acestor transformari si referendumului in sine. Rezultatul, două posturi de televiziune independente (ATR si Lale), mai multe radiouri dar si o agentie de stiri (QHA) inchise la scurt timp dupa referendum.

Asa cum am arata si intr-un articol anterior, dupa venirea la putere a lui Vladimir Putin, au fost rapid adoptate numeroase legi care sa asigure un filtru exigent al mass media in Rusia (si in consecinta in toate teritoriile controlate de Kremlin). Pentru a limita libertatea presei in Crimeea, principalul instrument aplicat de la inceput de autoritatile de ocupatie a fost invocarea legii privind Contracararea Activitatilor Extremiste din 2002. In acest context, directorii unor importante ziare si televiziuni dedicate etnicilor tatari din peninsula au fost acuzati de autoritati ca vehiculeaza mesaje extremiste, ceea ce a dus intr-un final la inchiderea acestor institutii.

De buna seama ca autoritatile de ocupatie din Crimeea au gasit ca intr-o zona unde peste 80% din populatie a votat pentru anexarea la Rusia, cateva institutii ce se adresau unui procent foarte mic de oameni sunt un adversar redutabil.

Lege si auto-cenzura

Legile ruse privind inregistrarea site-urilor web si a blog-urilor care au mai mult de 3000 de vizitatori zilnic la agentia cu atributii in domeniul reglementarii mass-media, Roskomnadzor a facut de asemenea numeroase victime in peisajul online si in ceea ce putea fi numita inainte de anexare presa alternativa.

Epurarea media nu s-a oprit aici, iar institutiile de presa s-au vazut din nou nevoite sa treca prin sita densa tesuta de legislatia rusa. Re-inregistrarea institutiilor de presa din Crimeea a facut ca toate posturile de radio independente sa dispara din peisaj dupa ce si-au pierdut licenta de emisie.

Asa cum s-a intamplat si in conflictul din Cecenia in 1999, o presiune foarte mare a fost pusa insa pe jurnalistii din teren. In numeroase cazuri reprezentantii Serviciului de Securitate al Federatiei Ruse (FSB) sau membrii gruparilor de auto-aparare a Crimeei au arestat, interogat si confiscat echipamentele jurnalistilor independenti sau a celor care aveau un istoric in ceea ce priveste relatari care nu sustineau naratiunea de la Kremlin.

Practicarea autocenzurii a devenit astfel un comportament de conservare si supravietuire pentru jurnalistii din Crimeea, iar sansa accesului populatiei la informatii nepartinitoare a scazut constant.

Naratiunea pro-Kremlin monopolizeaza peisajul media din Crimeea

Pentru a limita pe cat posibil accesul populatiei civile la informatii din Ucraina, imediat dupa anexare, la presiunea noilor autoritati, majoritatea furnizorilor de servicii de televiziune din Crimeea s-au vazut nevoiti sa refaca grilele de posturi TV. Scrisoarea semnata de mai multi ministrii de externe ai UE la doi ani de la anexarea Crimeei, arata ca in peisajul mediatic al peninsului receptia tuturor posturilor de televiziune ucrainene a fost blocata.

Libertatea presei in Crimeea este limitata prin insasi limba vorbita de populatia locala, iar acest lucru se vede in toate aspectele sociale. Parintii sunt incurajati sa-si dea copii la scoli cu predare in limba rusa, cinematografele si piesele de teatru sunt prezentate doar in varianta ruseasca si exemplele pot continua. Ucraineana (care fata de rusa prezinta multe asemanari dar si unele diferente) desi ramane o limba oficiala in peninsula poate atrage un val de abuzuri din partea grupurilor de auto-aparare din Crimeea infiintate dupa anexare.

In tot acest timp populatiei din Crimeea ii sunt furnizate materiale elaborate cu grija de masina de propaganda de la Moscova pentru a raspunde intrebarilor cu privire la evenimentele din 2014 care au dus la schimbari radicale.

Un astfel de material parca desprins dintr-o epopee holywoodiana este si recentul documentar intitulat ”Crimea: drumul spre casa” pe care echipa DotRedRo si-a propus sa inceapa sa-l analizeze cadru cu cadru, declaratie cu declaratie pentru a identifica modul in care presa pro-Kremlin pune in scena un spectacol mediatic de proportii de fiecare data cand are ocazia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Back to Top