medierea conflictului din Nagorno-Karabah este doar o componenta a jocului diplomatic facut la Moscova

RUSIA – MEDIEREA CONFLICTULUI DIN NAGORNO-KARABAH, SAU CUM SA MENTII UN NO-WIN SITUATION IN REGIUNE

By: Spotless
Dă de veste...Share on FacebookTweet about this on TwitterPin on Pinterest

Atentie! Rusia „mediaza”!

Politica Rusiei, vis-à-vis de medierea conflictului din Nagorno-Karabah, face parte dintr-un proiect mai amplu al autoritatilor de la Kremlin,  de a valida o serie de instrumente in procesul de negociere cu SUA si statele occidentale pentru revenirea sa pe scena internationala.

Daca prin interventia militara din Siria si Ucraina, Rusia a vrut sa probeze capabilitatile sale de super-putere militara si informationala, prin calitatea sa de mediator in enclava din Azerbaidjan, autoritatile de la Kremlin vor sa mentina un status quo favorabil pentru a controla Caucazul de Sud si pentru a lovi in interesele economice ale Uniunii Europene.

Astfel, vedem cum medierea conflictului din Nagorno-Karabah  este facuta de Rusia in stil propriu, ignorand complet contextul cultural-istoric si interesele partilor aflate in conflict.

Acum cateva zile, Dimitri Medvedev,  a declarat pentru televiziunea de stat ca Rusia va continua sa vanda armament ambelor parti implicate in conflictul din Nagorno-Karabah.

Argumentarea acestei afirmatii este una caracteristica diplomatiei ruse: “Daca Rusia intrerupe comertul de armament cu Armenia si Azerbaidjan, locul sau va fi luat de altcineva , a spus premierul rus.

No-Win Situation sau Razboiul ”armelor rusesti” in medierea conflictului din Nagorno-Karabah

Practic, ambele parti aflate in conflict sunt inarmate de Rusia/Uniunea Sovietica. Dar mai mult decat atat, ambele state sunt conditionate de jocul diplomatic al Moscovei in promovrea propriilor interese.

Armenia  este un stat condamnat sa urmeze politica dictata de la Kremlin, pentru ca este dependenta economic si militar de aceasta. Mai mult decat atat, pe teritoriul Armeniei se afla o importanta baza militara ruseasca in apropierea granitei cu Turcia. Daca luam in considerare ca Armenia este membra a Organizatiei Tratatului de Securitate Colectiva, al carei centru de greutate este la Moscova, atunci intelegem ca optiunile sale sunt limitate.

In acest moment, Azerbaidjanul are aproape 20% din teritoriul national ocupat, “gratie” conflictului Nagorno-Karabah.

Azerbaidjanul intelege ca pentru a  recapata controlul asupra intregului teritoriu trebuie sa faca un compromis diplomatic  cu Moscova, ceea ce se poate traduce in inrolarea sa intr-o organizatie regionala, (cel mai probabil) condusa de Rusia, si punerea in discutie a unor aspecte legate de propria suveranitate.

Pare de neinteles, dar chiar daca Azerbaidjanul nu-si doreste o alianta cu Rusia, nu-si permite sa coopereze cu adversarii acesteia. Astfel, desi Turcia este un aliat declarat al autoritatilor de la Baku, influenta sa in zona este limitata, fie din cauza trecutului sovietic in Caucaz, fie din cauza parghiilor de negociere folosite de Rusia in vecinatatea sa.

Deocamdata, Azerbaidjanul  nu poate profita de momentul prielnic oferit de UE, aflata intr-o asidua cautare de noi furnizori de energie, dar nici Armenia nu este in masura sa beneficieze de oportunitatea unui acord de parteneriat si cooperare in vederea integrarii sale pe piata europeana.

In concluzie, medierea  conflictului din Nagorno-Karabah este doar o componenta a jocului diplomatic facut la  Moscova, iar daca un conflict din care nimeni nu castiga (fara ajutorul Rusiei) serveste cel mai bine intereselor Rusiei, atunci…… asa sa fie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Back to Top